Banatul de munte – Mina Doman, secolele XIX – XX

   Mina Doman, descoperită în anul 1780, este defapt o prelungire a minelor din Anina, cu formaţiuni de lias.
Cărbunele ei, ce se gaseşte sub formă de vine cu grosime de 1,5-3 m, este o huilă care dă 7000-7500 calorii.
La început exploatarea se făcea prin galerii. Din cauza presiunii exercitată de straturile masivului muntos, galeriile trebuiau boltite, ca şi astăzi, cu lemne, fier sau zidărie.
În 1896 se aflau deja în exploatare urmatoarele 4 puţuri principale, care erau în legatură cu Reşiţa prin tunelul Frant Josef

1. Puţul Almasy

Servea numai la transporturi. Forţa mecanică pentru ridicarea coşului de extracţie era dată de o maşina cu aburi de 150 HP – fabricat Steg din Viena – instalată în 1888.
Din cauza permanentelor emanaţii de gaz înca de la început s-a dat mare atenţie la ventilaţie. Astfel s-a instalat un ventilator, sistem Quibal, în legătură cu tunelul, care absorbea 15 – 20 mc pe secunda aer din mină. Roata ventilatorului avea un diametru de 9 m şi o lăţime de 2 m, iar punerea sa în miscare se făcea de o maşină cu aburi de 100 HP. Mai avea şi un ventilator , sistem Pelzer, cu diametrul roţii de 2,5 m, ce absorbea 15 mc pe secundă, servit de o maşină cu aburi de 50 HP.
Pentru a împiedica aprinderea gazelor din mină, s-a introdus în 1886 lămpile de siguranţă Davis; deschiderea lor putându-se face numai cu ajutorul unui magnet puternic.

2.Puţul Szecseny

Acest puţ, situat deasupra stolei Frant Iosef, pe care o întrecea în adâncime, era la început cel mai important.
Forţa mecanică pentru coşul de extracţie o dă o maşina cu aburi de 150 HP – sistem Quilag, fabricat la Reşiţa – montată în 1872.
Avea şi un compresor de 35 hp, de 6 atmosfere, care servea pentru ciocanele de găurit şi la ventilaţie.
Astăzi nu mai există, întrucat exploatarea straturilor sale de cărbuni se face prin puţurile Almasy I şi II, alternativ, după cum unul sau celălalt este în reparaţie.

3.Puţul Leopold

Exploata cărbuni din partea de răsărit.
Pentru extracţie se servea de locomobile. În 1890 a fost dărâmat.

4.Puţul Gyorgy

Avea aceleaşi instalaţii ca şi puţul Leopold. A fost în exploatare până în 1896, când s-a dărâmat.
Menţionăm şi puţul Carolina, care  a servit numai pentru ventilaţie până în 1890, când s-a dărâmat şi el.

Tunelul Frantz Iosef

Construcţia acestui tunel s-a făcut în anii 1853-1864, cu scopul de a servi la transportul cărbunilor de la Doman până la Reşiţa.
În tunel se află o linie de cale ferată îngustă, cu lungimea actuală de 2.408 m şi o pantă de 5 %o.
Se folosesc 334 vagonete, cu capacitate de 620 kg, ce se aduc până la stola cu oameni şi cai, şi de aici spre Reşiţa cu două locomotive, fabricaţie Banya Reitz şi Tribus, de 4,4 t, greutate, diametrul roţii motoare de 448 mm, distanţa între osii de 950 mm, puterea de 12 HP, intrând în raze de minimum 20 m şi trăgând circa 50 vagonete, cu viteza de 11 km pe ora.
Aceste locomotive au fost aduse în 1874.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Producţia minei Doman, împreună cu cea de la Secul, a variat de la 16.000 t, cât a fost în 1855, la 150.000 t în 1892.
Singură, mina Doman produce astăzi în medie 15 vagoane pe zi.
După calculele din 1896, rezerva de cărbuni de atunci era evaluată la 2.000.000 t.
Scăzând consumaţia până astăzi, ar mai exista o rezerva de 1.000.000 t.
Exploatarea acestei mine a provocat însa multe nenorociri.
Numai în intervalul 1894-1909 au avut loc 20 de degajări bruşte de grisou, făcând în total 108 jertfe de oameni, dintre care 70 au fost în 1896.
După catastrofa din 1909, exploatarea s-a oprit şi s-au făcut cercetări serioase pentru prevenirea accidentelor, cu experţi străini.
În 1914, având toate instalaţiile complet transformate, a fost iarăsi pusa în exploatare.
În 1924 a suferit noi surpări.
Ca personal are un inginer şi 800 lucrători, care locuiesc o parte în casele lor proprii, la Doman şi în Reşiţa cât şi în casele Societăţii, din colonia de la gura Tunelului (Erbstollen).


Fragment din "Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniile din Reşiţa şi frumuseţea naturală a împrejurimilor" 1935 - Ing. Ion Păsărică (fost inspector la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa)