Banatul de munte – Monopolul asupra nivelului de trai din Reşiţa.

   Chiar dacă risc sa politizez acest blog, ceea ce nu îmi doresc, nu am putut să ramân indiferent la cele două articole apărute astăzi în http://www.caon.ro/ cât şi la comentariile generate de acestea. Articolele se referă la UCM Reşiţa, mai exact la Velo City şi Mibarom.
  Primul articol se referă la Velo City şi la faptul că maine va fi realizată a o sută mia bicicletă. De parcă nouă, reşiţenilor, biciclete ne trebuie, după cum comenta un Anonim "după ce am construit motoare navale cât o casă sau turbine hidraulice....acum construim biciclete, acuşi vom construi brichete şi mai încolo nu vom mai construi mai nimic". Cât şi despre datoriile istorice pe care le are UCM Reşiţa.
    Dar, cautând pe internet, am găsit un articol publicat în Evenimentul zilei anul trecut (click pe scrisul albastru) în care se precizează cum anume s-a făcut privatizare UCM Reşiţa şi grupurile de interese care planează asupra acestei uzine. Acest articol face lumină la starea actuală în care se află UCM Resita.
  Cel de-al doilea articol se referă la starea Mibarom-ului (fabrica de cuzineţi şi semicuzineţi) şi la faptul că salariaţii stau în şomaj tehnic cu 75% din salar. Răspunsul evaziv dat de purtatorul de cuvânt al uzinei lasă să se înţeleagă că nici ei nu au habar cum vor scoate cămaşa.
  Citind cele doua articole am hotărât să prezint principiile după care se ghida, în anul 1935 şi mai devreme, această fabrică, pe vreamea UDR-ului.
    Următorul fragment, sper că cei care conduc astăzi UCM Reşiţa, să îl citească şi să ieie aminte.
   Mai jos vă voi reda un fragment din "Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniile din Reşiţa" 1935 - Ing. Ion Păsărică (fost inspector la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa) mai exact fragmentul:

        Organizare producţie - Principii

 1.  Organizarea raţionalizată, bazată pe concentrarea sistematică a tuturor factorilor exploatării în mâna conducătorului responsabil, care la rândul său să trimită simţul de răspundere în cel mai înalt grad în fiecare conlucrator al său.
2. Nu ajunge să ai oameni şi maşini, ci conducătorii trebuie să creeze din forţele oamenilor şi ale maşinilor un organism bine legat, echilibrat şi activ, care să fie conştient în toate organele sale de răspundere pentru producţie.
3. Conducătorul să înfiltreze producătorului pasiunea la lucru.
4. Comenzile bine executate mărind reputaţia produselor, ajută la procurarea de noi comenzi.
5. Pentru prosperitatea întreprinderii, producţia trebuie ridicată nu numai calitativ dar şi cantitativ.
6. Colectarea orelor de lucru conduc la formarea justă a preţului de cost pe oră productivă şi deci la păstrarea rentabilităţii întreprinderii.
7. Cheltuielile şi veniturile exploatării trebuie în aşa fel contabilizate, ca o exprimare a lor sa fie posibilă în orice moment, atât din punct de vedere comercial cât şi tehnic.
8. Bilanţurile lunare şi anuale să ne dea o privire justă asupra valorii averii existente şi bogăţiilor întreprinderii; iar contul de profit şi pierdere să ne prezinte o verificare reală a veniturilor şi cheltuielilor.
9. Posturile de salarii ale lucrătorilor şi funcţionarilor să apară la cheltuieli, iar lucrările livrate şi semiterminate, la venituri.
10. Statistica expoloatării să cuprindă datele comparative ale produselor şi ale cheltuielilor, astfel ca să putem ştii oricând dacă lucram în pierdere ori câstig, gradul de ocupaţie, plăţile lucrătorilor, etc.
11. La o întreprindere industrială cu o organizare raţionalizată trebuie avut în vedere că: controlul producţiei, controlul costului propriu şi statistica datelor de exploatare sunt întocmai ca muşchii inimii de la om.

Chiar anul trecut, în toamnă, am trăit o întamplare neplăcută cu Velo City, care nu îşi are rostul să o discut în acest articol, dar ce pot spune e că ei deţin monopolul asupra nivelului de trai din Reşiţa.